Se afișează postările cu eticheta vară. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vară. Afișați toate postările

joi, 31 august 2017

Aplauze pentru seri românești de vară


Încă se mai întinde, încă mai vrea ceva, vara românească, transilvăneană, brașoveană. Chiar dacă va trebui să plece, chiar dacă începutul meteorologic de toamnă vrea să îi poruncească asta. Cum cânta odată Tamara Danz "Dieser Sommer liegt im Sterben" ("Această vară stă să moară"). Și Rilke, mai degrabă o viață de om: "Herr: es ist Zeit. Der Sommer war sehr groß." ("Doamne; e timpul. Vara a fost foarte mare.")
Dar încă trăiește vara, încă n-a terminat recolta. Încă mai funcționează ceasurile solare, ca cel curbat teribil de pe vechea, tocmai sărbătorita, biserică evanghelică din Bartolomeu.

Încă au mireasmă și încă respiră nopțile.
Street-Food Festival până în noapte, târziu, la poalele Tâmpei, 27 august 2017
Uneori cu un chef de viață nemărginit, alteori creative, până la marginea pădurilor.

Pentru care, aici, la sfârșit de august, cântec și aplauze:
Cu privirea unei seri de vară peste oraș, peste dealurile cerului nopții, peste lumina casei sfatului, peste fantoma cetății și peste istorie, peste, bine camuflata, Biserică Neagră (ca noaptea).
Și cu finalul scurt metrajului "Cântă", din 2016, al maghiarului Kristóf Deák, demn de văzut, arătat la poalele Tâmpei în cadrul Caravana Filmelor Next.



Teilen

luni, 31 iulie 2017

Un ziar cât muntele și câmpia



Poate că acest oraș este - un ziar. Pierdut de cei mai mari uriași legendari, lăsat să cadă pe genunchiul Carpaților între câmpia Bârsei și verde ca un spate de munte sau între coroanele stâncilor. Un ziar, citit, da, dar nu de tot.

Pe prima pagină a acestui ziar stă scris, decolorat, în litere elegante și vechi: Kronstadt. Alături, subțire ca un cuțit unguresc: Brassó. Și sus, plat, proaspăt tipărit: BRAȘOV.
BRAȘOV – înscrisul pe muntele Tâmpa deasupra Brașovului, de la platforma de belvedere

Și câte trebuie să spună, așa un ziar. Trebuie să fie împământat, trebuie să ajungă până la cupolele ortodoxe auriu strălucinde și până la părăsitele biserici evanghelice fortificate ale împrejurimilor, până la pământul pădurilor carpatine și până la câpia din jurul râului Bârsei, așa ca trunchiul și rădăcinile stemei.
Stema Brașovului la Poarta Ecaterinei, cea mai veche poartă conservată, a fortificației Brașovului
Și trebuie, în același timp, să se ridice în sus. Într-acolo, unde ideile te poartă tot mai departe, într-acolo, unde astăzi nu mai este o coroană care să îngreuneze și să ocrotească vreun cap.
Expoziția Bara la Centrul Multicultural Transilvania 5 / 2017
                       


Expoziție temporară în aer liber despre perioada în care Brașov s-a numit Orașul Stalin. 
În ciuda tuturor entităților confuze, tuturor straturilor istorice complexe și lipite una-ntr-alta – 





  




 
acest ´oraș ca ziar´, însă, ne arată și cultură stabilă.
Festivalul Promenadelor Brașovului, printre altele, cu ateliere în aer liber și vizionări istorice de-a lungul promenadelor. 7/2017


Multe, în ciuda găurii văratice.
Dovedite. Demne de onoare.


Cu perspective largi, văzute de aproape sau insistente părți ale culturii. Populare. Cineastice.




















Și din acestea, în culori mai încăpățânate.

Oare plan de joc, joc în deplasare. Playground, subteran.

În cluburi, cafenele, centre culturale, în străzi, parcuri ale zidurilor orașului sau în locurile bisericilor fortificate din apropiere.

Detaliu de la expoziția Celest, curator Alina Floroi, Casa Muresenilor, 7 2017

















 
Poate că acest ziar mare cât muntele, câmpia și străzile, cel cu cele trei nume, este atât de multi- cu atât de multe piste de urmat, atât de confuz și coplex, că ar ocoli pur și simplu o criză modernă a ziarelor.



Poate merge așadar la deal.





On the Go, sau așa. Ca acest tânăr brașovean, voluntar, care deși nu vorbește germană sau engleză, aduce hug-ul, îmbrățișarea, liber, neașteptat, pe pietonală, engleză, română, cu limbi mute de îngeri.



Teilen