Ceai, cultFeea

Cândva
Aterizează fiecare dragon, fiecare liliac.
Indiferent prin câte limbi și străzi a trecut.
Cândva ajunge la un sfârșit.
Zborul

prin amurg și seară.

Acesta, din 29 septembrie:
Un zbor spontan, rapid, abia repetat.
Dar cu texte și imagini, în principal, de pe acest blog.
Cu un ghid skyzoid.

Video: Andrei Alexandru Burcea

Cu artă sonoră-DJ. Și cu o limbă traducândă în românește, încântătoare.

Video: Andrei Alexandru Burcea

Cu teatru radiofonic și cu actori, umbre prinse de camera cronicarului orașului.

"Hero von Sacrow", finalul piesei de teatru radiofonic cu un video de Paula Schneider. Mai multe informații pe You Tube

Ce bucurie. 

Iar și iar pot dansa umbrele acestui oraș. Indiferent dacă cei care dau umbrei umbra sunt profesor universitar sau filoloagă.   

Cel mai inteligent loc de aterizare pentru toate umbrele de lilieci-dragoni-bufnițe în Brașov în orice caz: Tipografia. 

Unde lampa de pe tavan le e o plută de zbor mare cât camera, schizofrenicilor dansatori, stoc pentru soarele amurgului.    

Și unde peretele chiuvetei explică lumea, ăhm, noaptea.

Dar nu numai umbra nopții are aici un loc de dor.

Dansatoarea umbră P.A.B. în seara precedentă evenimentului din 29.09, la un colț mai departe. Și „dor", în stânga de tot.

Ca, feea cea bună este toată ziua aproape. Sau nu, fiica ei cea creativă. Deja dimineața pe laptop. Prizele așteaptă, apa decorată vine împreună cu cafeaua, și să tipărești, ai voie într-o Tipografie.

Evenimente cu o bandă lată de la poeți skyzoizi până la „Politics of Playground" (5 2017). Și mereu muzică multă, din Brașov, și din alte părți. 

Mai plină de magie decât feea cafelei este aici feea ceaiului. Umple o întreagă carte de povești, cu și pentru fiecare dragon, fiecare liliac, fiecare șoarece - capitole potrivite.
(O mie și una de capitole de sortimente de ceai? Nu, dar peste o sută.)

Și în fiecare săptămână și o masă tradițională a lumii, cumva. Nu numai printre eroinele gropii cu nisip B(erlin) și B(rașov). (Detaliu din expoziția „Politics of Playground" de Alina Floroi și Juliane Rettschlag) 

Dacă liliacul barman-iță și liliacul bar-man par, de la atâta cult, puțin bufnițo-aroganți, uneori; cine ar putea să le ia asta în nume de rău.

Dacă oricum, are gust bun, de la bar și de la bucătărie. Și dacă de cele mai multe ori arată în cap și în inimă total altfel, decât cred unii, basta.

Tricou la geamul T. Sursă: facebook.com/tipografia.brasov

Oricum, oamenii-Cultugrafia sunt diferiți, dar uniți.
Cu tricou cu identitate de grupă, sau fără.

Chiar și acest spirit al umbrei, la două colțuri mai departe, știe: Fii aici. Sau: Fii aici.
Cine știe. Poate și: Fee aici.

Spun pereții (1)

Cum era cu... vocile, ce se aud de sub acoperșuri?

 
Când se aud tare, când abia se înțeleg. Sunt neapărat și: cele ale zidurilor.

Despre cotidian povestesc, ce zi de zi, pas cu pas, merge pur și simplu mai departe.

... care impune pretenții.


















Și căruia uneori, totul îi devine prea strâmt.

(Nu numai, pas cu pas în cele patru poze, aici, pe  Strada Sforii, ce mai îngustă din oraș. 

Lipsită garantat de orice mașină, totuși, o Strada.)

Și despre ce mai vorbesc pereții astăzi?

Despre protest, de exemplu.

RugăCe(-)ai și Întrepătrunderi

Ca, Feea cea bună, îți mulțumesc.

Poză: Bună Ziua Brașov, 17.5.17

Să nu uităm de cunoștiința ta, ceaiul.

Mulțumesc publicului pentru interesul călduros oferit lecturii. Mulțumesc pentru muzica ce s-a potrivit perfect.

Mulțumesc pentru interesul acordat conferinței de presă; nu numai mediilor locale germane, ci și celor în limba română. Ziarul Bună Ziua Brașov a scris.

Și postul de televiziune Radioteleviziunea Transilvania (rtt Brașov)Radioteleviziunea Transilvania (rtt Brasov) a difuzat; și în plus, își lansează jurnalele de știri pe Youtube:

(despre cronicarul orașului de la minutul 6:25 până la 10:12)

Printre altele a fost explicat presei curioase, faptul că titlul de cronicar al orașului nu reprezintă postul cuiva, care uitându-se la porțile înalte ale curților din oraș, va îndeplini din punct de vedere științific și istoric, adevăratul sens al cuvântului cronicar. Iar în rest?

La ideea de a fi zilnic impresionați de munții din apropiere, brașovenii, mai degrabă zâmbesc. Însă, liberă și nestingherită, cronicarul, a omis să amintească o altă impresie intensă despre oraș, cea dintâi: cât de mult acesta, este chiar el însuși, un oraș. Plin cu tradiții și case istorice lipite una de alta. Dar și plin de viață și urbanism creativ.

O filmare a Brașovului, în care ambele părți apar simbolic, unite …

Aici deci, CaFee, pentru tine, și o rugăciune.

Pavaj

Este necesar să spunem că toate pozele din jurnalul de cronicar (dacă nu-i spunem altfel) sunt făcute de aceeași mână și de pe același pavaj orășenesc?

De pe cel care este mai puțin denivelat decât poate părea. De pe unul ce cunoaște rădăcini puternice și coroane semețe dar și ramuri retezate. (Stema, se știe.) 

Unele sunt cu susul în jos, sau numai par așa.

Perspective, unghiuri, curți și drumuri nenumărate.

A se orienta, în primul rând. Ceea ce se vrea. A aduna, a învăța. Pentru ca apoi, roadele (literare) muncii să fie coapte, să înfățișeze consistență și caracter, pe lângă culori interesante.